5 lucruri pe care le-am învățat în doi
1. Fiecare are nevoie de spațiul și timpul lui
Când ești crescut în familii extrem de sociabile, cu părinți mai mult decât vorbăreți, cu rude care fac din vizite o rutină, liniștea este un ideal ce poate părea greu de atins. Nu și când pornești un drum în doi. Dacă am învățat ceva foarte important, acel lucru este să ne acordăm spațiu și timp. Mie mi-a ieșit mai greu, dar de câțiva ani mă descurc de minune. Nu e de mirare că putem sta în aceeași încăpere chiar și câteva ore, fiecare cu gândurile lui, cu pasiunea lui, cu task-uri de job luate acasă fără să ne deranjăm. Și asta fără efort, fără să simțim frustrare și după ce fiecare își termină treaba să ne zâmbim ca și cum n-am mai fi scos un cuvânt de câteva secunde.
2. Nu trebuie să fie perfect din prima încercare
Dacă spun că prima ciorbă și prima mămăligă cu brânză le-a gătit el și că uneori ce începea ca supe se încheia ca fiind tocană, cred că este de ajuns ca să înțelegeți ce gospodină eram. La mama acasă n-am prea experimentat, că avea cine, așa că totul s-a învățat din mers. Cu răbdare. Și dacă acum devorează prăjiturile și felurile gătite de mine, pot să spun că nu am aruncat nici porțiile în care pentru gust, adăuga săracul și Delicat în farfurie. Nici prima renovare n-a fost perfectă, nici micile reparații. Dar cine e acum meșterul meu preferat?
3. Pasiunile lui nu trebuie să fie și ale mele, dar nici nu le declar război
Chei, piese, afișe, cutii lăsate prin toată casa, emisiuni auto, tutoriale auto, interviuri auto, idei și cheltuieli auto, telefoane, gadgeturi, aplicații, tehnologie, magazine online, marketing și lista poate continua. Este în câteva cuvinte lumea lui. La polul opus „curge sirop din televizor” la filmele mele preferate, cămășile lui se zbat să supraviețuiască printre teancurile mele de bluze, rochițe, fustițe, trebuie să-mi suporte playlist-urile romantice, interviurile, tonele de fotografii și lista poate continuă. Atât timp cât se acceptă reciproc e perfect. Și uneori n-aveți idee ce frumos se mai și combină.
4. Cât cheltuim la cumpărături?
Aici situația e clară. Dacă îl las pe el chiar și cu lista de cumpărături făcută, răspunsul este MULT. Dacă merg eu să cumpăr, răspunsul este MULT MAI PUȚIN. Dacă mergem amândoi, DEPINDE. El cumpără să fie, din toate, că poate cine știe..și la discreție carbogazoase și musai chipsuri. Eu sar calul când mă plictisesc sau când uit ce am acasă în dulap. Știți că se spune că nu trebuie să pleci la cumpărături când ți-e foame? E perfect aplicabil la noi. Nici măcar pentru haine nu trebuie să plecăm pe stomacul gol.
5. Avem ziua noastră de „AZI NU FACEM NIMIC”
Fără să fie regulă, în atâția ani, am dezvoltat rutina acestei zile. Una pe săptămână, în weekend. Poate să înceapă și războiul că în ziua aia nu mișcăm un pai. Răsfăț cât se poate.