De ce nu suport oamenii cărora le scoți cuvintele cu cleștele

Nu sunt o persoană sociabilă neapărat, uneori nici pe departe. Dar când sunt întrebată, răspund clar și răspicat, cu subiect și predicat, fără ăăă-uri și aroganțe, fără să mă strâmb și fără să adopt o atitudine de „dacă ai nevoie de răspunsul meu, trebuie să aștepți”. Și asta indiferent cât de ocupată aș fi. Uneori nu e bine pentru că unii oamenii ne vânează disponibilitatea și în timp o transformă în vulnerabilitate, dar nici măcar asta nu mă face să adopt o atitudine de om căruia îi scoți cuvintele cu cleștele din gură. Pentru că urăsc asta. Și o întâlnesc din ce în ce mai des. Mai tare mă enervează când cel căruia mă adresez pare că-mi face o favoare că răspunde.

• De la diva supremă

Domnițe care până să deschidă gura, își dau ochii puțin peste cap, strecoară mâna prin păr, se fandosesc și apoi îți dau o replică prețioasă, unde au grijă să folosească musai și anglicisme. În final, nu mă aleg decât cu o durere de cap și greață.

• De la unii colegi, pe care îi sun să le spun că tocmai le-am rezolvat o situație.

Practic le-am făcut munca, le-am făcut eu un favor și de la capătul celălalt se lasă o liniște, apoi un „mdaa” și eu dăi și explică și de partea cealaltă abia picură vreun cuvânt.

• De la oameni parveniți în general, care odată ajunși într-o funcție, parcă li se spală creierul brusc.

Nu, că ei nu se deșteaptă peste noapte, chiar marchează lipsa de cunoștințe cu acele cuvinte și expresii pompoase, care amestecate ca într-o salată s-ar putea să dea chiar prost.

• De la specialiști într-un domeniu, în discuții banale.

Nu contest că fiecare poate fi AS în domeniul lui, dar când suntem  la o cafea cu prietenii care n-au nicio treabă cu domeniul nostru  și vorbim despre chestiuni cotidiene, banale, să vezi cum unul încearcă să epateze și total rupt de realitate trântește trei cuvinte sau expresii din lumea lui, care n-au nimic de-a face cu subiectul, e cel mai enervant lucru.

• De la oameni plictisiți de viață în general.

Toți avem zilele noastre de AZI NU. Dacă aveți o astfel de zi este perfect de înțeles, este normal și chiar sănătos să mai punem pauză. Dar când atitudinea permanentă este de plictiseală de viață, e obositor pentru interlocutor să aștepte cuvintele care vin de la tine cu viteza melcului.

foto: pixabay.com