Obiceiul lui „take for granted” sau când dai un deget și…

De prin clasele primare când începeam să învățăm engleza la școală, mă fascinau expresiile. Mi se părea că în limba asta expresiile au mai mult impact. „Take for granted” m-a bântuit mult timp. S-ar traduce simplu în „a lua de bun”, dar de la sensul inițial, în timp a căpătat și un înțeles care e mult mai actual și a devenit obiceiul lui: „take for granted”. Aici am găsit și o povestioară despre cuvintele astea trei.

Azi „luăm de bun” un om mai degrabă decât „acceptăm un fapt fără să ne îndoim”, căci între aceste două sensuri oscilează mai mult expresia. M-am oprit la primul.
Acum că ne-am lămurit, cum scăpăm de obiceiul lui „take for granted”? L-aș asemăna cu românescul „dai un deget și îți ia toată mâna”. V-ați gândit ce luați de bun: poate un/o coleg(ă), soțul, mama, o prietenă. Faptul că cineva acceptă să îți facă un favor, nu înseamnă că trebuie să profiți. La fel și când cineva îți ofera necondiționat…iubire, sprijin, ajutor.
Faptul că cineva îți iarta la nesfârșit greșelile, că te iubește, că îți e alături, că răspunde prompt, toate acestea au devenit prilej de „luat de bun”.

Și luăm cu toții de bun pe cineva. Poate soția care te așteptă cu masa plină, casa curată și zâmbet pe buze, dar uiți să apreciezi, să mulțumești. Poate iubitul care îți iartă toanele, acceptă și trece peste momentele tale de criză. Poate părintele care nu-ți reproșează sau colegul care preia de fiecare dată task-urile tale când îi soliciți. Și lista poate continua.

Dar până când? Cât de toxic e luatul ăsta de bun? Foarte.
Pentru cel ce profită, devine o obișnuință, când aude primul NU, în sfârșit, îl resimte ca pe un capăt de țară, o ofensă, o lipsă de iubire, o dovadă de ostilitate, neprietenie.
Pentru cel de care s-a profitat devine o slăbiciune, o interiorizează ca pe o subapreciere.
Se stabilește pur și simplu o relație toxică, indiferent de natura ei.
Totul se rezumă la un comportament simplu, care ține mai mult de educație: să mulțumim, să ne scuzăm, să apreciem, să arătăm că ne pasă și de celălalt. Să nu întindem coarda! Să nu facem un obicei din a lua de bun pe cineva! Orice favor, iertare, ajutor este un efort pentru celălalt. Să învățam să le prețuim.