Drumul spre Bușteni
#Nunta

“Pup-o,mă!” sau cerere în căsătorie cu repetiție

Februarie 2019. Amândoi în mașină, în drum spre munte. Se apropia Valentine s Day și ziua lui, așa că, păstram tradiția de a petrece câteva zile împreună. Fără telefoane, fără muncă.

DN71 cu destinația Bușteni. Cu o săptămână în urmă văzuse el filmul românesc “Pup-o, mă!”. Îmi povestise câteva scene și am zis dacă tot e drumul lung, să-l văd și eu în mașină.

Pe scurt, filmul prezintă aventura a trei ciobani disperați să își găsească iubite, iar la stână se nimerește o jurnalistă tinerică și colega ei, care veniseră în zonă pentru un reportaj inedit despre despre o tradiție din comuna Răchițele, numită Ziua lânii care spune că dacă în această zi săruți o fată, vei rămâne cu ea pentru totdeauna. Cinci protagoniști și o aventură hazlie.

Mă amuzam de personaje, de tradiția expusă (eu oricum sunt în război cu tradițiile) și speram doar să nu amețesc de la curbe și statul cu ochii în ecran, când îl aud deodată pe domnul de la volan: “Ce zici, ne căsătorim și noi? Mai vrei să fii soția mea?”.

M-am uitat la el să văd dacă e o glumă și părea foarte serios. “Deci? Nu spui nimic?”. Reacția mea, sau mai degrabă lipsa de reacție l-a panicat puțin, așa că n-am mai prelungit suspansul.

“Da! Ba da. Ne căsătorim!” Apoi a urmat o avalanșă de idei, planuri și scenarii despre cum o să ne anunțăm părinții.

O să ziceți- și unde este repetiția?

Prima cerere

30 aprilie 2013. Și-a luat inima-n dinți, a refăcut toate momentele de la prima noastră întâlnire, după aproape doi ani, și mi-a oferit inelul. Răspunsul a fost tot “DA”, doar că atunci fusese promisiunea noastră, nu m-am grăbit la măritat, nici el la însurat, așa că 6 ani mai târziu am avut parte de o cerere cu repetiție.