Dragii noștri, ne căsătorim!
#Nunta

Dragii noștri, ne căsătorim – reacțiile părinților

Dragii noștri, ne căsătorim! Ce dulce nebunie! După ce ai spus marele DA, primul gând în minte este să îți anunți părinții, iar la noi momentul, mai bine spus momentele, s-au lăsat cu replici memorabile și reacții comice.

Mai întâi au aflat părinții lui. Vă spuneam că nu suntem adepții momentelor-șablon și nici acum n-am făcut vreo excepție. Așa că nu ne-am scos părinții în oraș la restaurant, nu am gândit vreo scenetă și nici nu i-am adunat la un loc. I-am luat ca din oală, vorba românului și le-am surprins cele mai sincere reacții: Dragii noștri, ne căsătorim.

Așadar, socrii au venit în vizită, imediat după ce ne-am întors din mica vacanță și pe rând am început să povestim ce-ar fi dacă am face nunta peste 2 luni. Cununia și apoi vedem. Păreri de bine, felicitări și soacra-mea deja se gândea la rochie pe care o va purta, iar tata-socru număra în gând invitații, cine îi e dator, pe cine cheamă. S-a trezit brusc la realitate când ne-a auzit că ne-am răzgândit. Mai bine în toamnă. Doar cununia. Bine și așa…și iar se citea pe fața lui nume, rude, liste. Al meu l-a citit și înainte să mai apuce să zică ceva, a dat verdictul: noi vrem invitați puțini, prieteni și rude, nu vrem tradiții, nu facem acasă, nu..nu..nu.
A înghițit săracul în sec, ar fi vrut să zică ceva, dar n-a avut cu cine. Noi, fermi pe poziții.
Au plecat spre casă și pe drum i-a sunat să le spună că totuși ne mai gândim când și cum facem…
-Păi nu mai faceți?
-Facem..dar vedem..
-Mă tată, pe mine ma anunțați când vă hotărâți, că în ritmul ăsta mă ia inima.

În weekend-ul următor ne-am dus la ai mei. Comedie curată. Tocmai în ziua aia n-aveau stare. Tata se tot agita prin curte, mama nu stătea locului. Noi încercam să îi prindem.
Am reușit cu mama.
-Stai și tu locului puțin, că la anu’ o să ai timp să te agiți că ești soacră mică.
Liniște.
Se dezmeticește mama. Bucurie mare, îmbrățișari, felicitări, dar tata tot nu apărea.
Într-un final intră și el în cameră. Nu înțelegea ce se întâmplă și se tot învârtea. M-a bușit râsul.
Mama a rezolvat situația:

-Stai și tu jos că vor copiii să-ți spună ceva!

– Ce?

-Stai jos!

-De ce? Pot să îmi spună și in picioare.

-Facem nuntă! Na, că am zis-o!

-Ce faceți?
-Nunta!
-Adică faceți…aaa nunta! Când?
– În toamnă…sau anul viitor..
– În toamnă sau anul viitor?
– Încă ne gândim..
Mama i-a dat un cot: te-au blocat?
-Nu..așa mă gândeam. Adică eu nici nu mă mai gândeam, că la început mă amăgeam și vă știu cum sunteți..apoi am început să mă gândesc mai degrabă la nepoți decât la nuntă.
Mama: dar fac nuntă, o să fim socrii mici. Deci prăjituri, ce prăjituri fac..și rochie..și..și..

Așa sunt ei. Și la așa părinți, așa copii!

foto: shutterstock