II -Polii opuși se atrag sau cine se asemănă se adună?

Știți momentele acelea în care încerci pe cât posibil să treci neobservat, să te faci mic-mic și când simți că pășești pe un teren minat? Cam așa mă simțeam eu atunci. După mesajul care mă răvășise, n-a mai urmat nimic. Eu mi-am văzut de prima sesiune, m-am focusat ca de obicei pe ce aveam de făcut și mai puțin pe fluturii din stomac și am pus totul pe seama un flirt care mi-a furat zâmbete pe moment sau poate băiatul dăduse dovadă de complezență. Știa că am emoții pentru eveniment și s-a gândit pur și simplu să mă felicite. Dar, așa dintr-o dată? Și întrebarea asta îmi dădea fiori și mă punea pe fugă atunci când realizam că sigur o să ne mai intersectăm până termin stagiul. Dar nu azi, azi nu că..azi nu.

Nici nu am apucat să îmi adun gândurile, în timp ce așteptam pe canapeaua din hol o adeverință când s-a așezat lângă mine, m-a privit câteva secunde și apoi m-am trezit brusc la realitate cu replica: „Ce zici: polii opuși se atrag sau cine se aseamănă se adună?”.

Blanc..înghițit în sec…privire de căprioară speriată..toate dintr-un foc. Nu că tu chiar ți-ai găsit o pasiune nouă, băiete! Ce ți-ai zis? Cu mintea cui mă joc și eu? Și m-ai găsit pe mine. Nu vrei să nu, totuși? Nu de alta dar nu prea pot să vorbesc acum, sigur spun o prostie și ce impresie îți faci..dacă nu ți-ai făcut deja la cât de împrăștiată am fost…și toate replicile și gândurile astea mi-au trecut prin minte în câteva fracțiuni de secundă, timp în care el nu m-a slăbit din privire.

-Deci?

– (Cap sec răspunde-i ceva) Depinde!

-De?

-(Doamne ce insistent e și eu nu mai am aer) De situație!

A zâmbit și atunci am observat că avea gropițe. Și m-am trezit și eu zâmbind.

-Sincer…

-E prea dimineață pentru o discuție filosofică,nu? Cred că nici nu ai apucat să îți bei cafeaua. A salvat tot el situația.

-Mi-a venit așa în minte întrebarea asta și când te-am văzut…

-Te-ai gândit că am așa față de filosoafă.

-Cam așa ceva.

Apoi s-a ridicat, s-a scuzat că trebuie să se întoarcă la treabă și în urma lui am rămas mai bulversată decât eram. Dar zâmbetul ăla…